Picatura cu picatura,litera cu litera.
Cum am indraznit sa-mi doresc sa-mi sarut fericirea,stiind ca e imposibil de ajuns la buzele ei ?
Dar cum sa respir fara ea,cum sa respir fara visul ei ?
Mi-am dat seama acum ceva timp ca e destul un cuvant pentru a darama un suflet.
Hai sa subestimam tacerea!
Ea poate face mai mult rau decat un cuvant si as da orice pentru un cuvant.
Goliciunea ma acopera odata cu nemurirea trupului,iar iluziile si dorintele imposibil de realizat ma arunca inapoi in lumea ireala.
Emotiile imi lasa fiinta sa se zbata pe marginea prapastiei.
Stelele m-au mintit,la fel si aripile iubirii in zborul lor prea sus.
E timpul sa-mi dau aripile pline de noroi jos si sa plec fara a mai privi inapoi vreodata.














