
Imagini se invart in pasi de vals deasupra mea. Nici macar racoarea noptii nu mai poate alunga fantasmele care ma urmaresc. Mii de ganduri, invalmasite, le pierd sensul, le pierd rostul, ma pierd eu pe mine cu totul.Nimic nu mai are logica, sau logica e un nimic…Versuri frumoase, încarcate de amintiri si de vise sfaramate, imi rasuna în cap.Cate sperante ai luat cu tine, cat bine. Stelele nu mai stralucesc la fel, e ciudat: constelatiile sunt diforme, unde e perfectiunea lor acum? Dar perfectiunea noastra? Ea unde a fugit? A fost ingropata, adanc, adanc, odata cu stelele.
Coincidenţe care m-au facut sa zambesc, si lucruri pe care nu am vrut sa le cred. Lucruri frumoase, acum acoperite de panze, deteriorate de timp si ignorantă.
