Dar eu nu stiu cum sa ma mai exprim, prin ce cuvinte sa spun ce gandesc, ce simt.Nu reusesc sa mai aseman sentimentele cu natura, cu obiecte, cu lumea in care traiesc.Nu stiu cum sa spun ca exista distanta, nu stiu sa demonstrez ca asta nu conteaza, nu stiu cum, nu pot, nu am prin ce sau prin cine.Nu inteleg cu ce ma ajuta daca tac, nu inteleg unde ma va duce acest orgoliu, aceasta incapatanare greu de stapanit.Vad cum imi pierd prietenii, cum las in urma ceea ce faceam cu zambetul pe buze si refuz sa fac aceleasi lucruri si nu inteleg de ce, nu inteleg ce ma impiedica.Vreau doar sa tac, sa ascult linistea, sa nu ma intrebe nimeni absolut nimic, sa aud si sa vad doar ceea ce vreau, sa nu-mi intrerupa nimeni gandurile.
Si visez ca se poate.
Voi, intelege-ti-ma!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu