Parca puterea mea era dince in ce mai scazuta cand imbratisam fumul pe perna...parca sunetele ce le auzeam cu greu ,faceau parte dintr-un ecou, sau poate e acea muzica ce incearca sa ma linisteasca...pentru mine muzica e cel mai bun medicament pe care-l pot inghiti cu usurinta cand sunt bolnava de suferinta,iar tutunul e antidotul lacrimilor.Mai trag un fum sa eliberez gandurile murdare din mintea mea...Am ramas singura intre zambete si poze...am lasat volumul sa se sparga in capul meu,am lasat cutremurul sa-mi distruga frica,am lasat iubirea sa-mi prezinte suferinta.
Nu ma voi intoarce la cei care mi-au intors spatele la greu ,nu mai renunt la mine pentru altcineva,nu mai las nimic sa ma distruga,prefer sa ma sting singura,sa fiu o tigara neatinsa...
Acum sunt mai simpla ca intotdeauna...insa imi e atat de dor de complexitatea mea,incerc sa dezleg misterul dragostei al cerului si al pamantului,incerc sa inteleg de ce aceste fiinte omenesti sunt numite: "oameni"...
Acum sunt mult prea confuza...de jur imprejurul meu sunt numai imagini aberante .. pustoaice transformate in tarfe si baieti care-si bat joc de sentimentele lor..copii maltratati,golani sparti pe strazi intunecate...panarame bete prin cluburi,prieteni ce-si arunca prietenii la gunoi ori pentru o pereche de craci ori din invidie...parinti alcoolici,sau someri...totul se duce de rapa,incerc sa caut o rezolvare si cotroboi in fiecare margine a norilor de unde totul se vede,dar de ce ma zbat atata ? pentru ca n-are niciun sens lupta asta...intotdeauna se va gasi cineva sa-mi strice mie rezolvarea...deschide ochii si uita-te in jurul tau,tie iti place ce vezi ?! Mie nu..noroc ca s-a creat muzica pentru a ma consola.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu