Limit

Imagini se invart in pasi de vals deasupra mea. Nici macar racoarea noptii nu mai poate alunga fantasmele care ma urmaresc. Mii de ganduri, invalmasite, le pierd sensul, le pierd rostul, ma pierd eu pe mine cu totul.Nimic nu mai are logica, sau logica e un nimic…Versuri frumoase, încarcate de amintiri si de vise sfaramate, imi rasuna în cap.Cate sperante ai luat cu tine, cat bine. Stelele nu mai stralucesc la fel, e ciudat: constelatiile sunt diforme, unde e perfectiunea lor acum? Dar perfectiunea noastra? Ea unde a fugit? A fost ingropata, adanc, adanc, odata cu stelele.

Coincidenţe care m-au facut sa zambesc, si lucruri pe care nu am vrut sa le cred. Lucruri frumoase, acum acoperite de panze, deteriorate de timp si ignorantă.

Somn -_-

Picura cu stropi marunti, iar in aer pluteste un vant rece...cel mai bine este sa stam in casa si sa incercam pe cat posibil sa evitam televizorul, caci dupa cateva minute de plictiseala maxima apare starea cunoscuta de moleseala si in urmatoarele clipe intervine somnul. "A life that we and a sleep?"

Nothing

Am deschis ochii, o viata noua ma astepta, mai mult decat viata as numi-o nemurire, era sfarsitul filmului meu sau acelui film de care eu m-am agatat atat de mult, dar acum il dispretuiam dincolo de cuvinte.


                                                                       ( Let's forget everything! )

Doar viaţă

                                                                                              A cui e vina ca uitam de noi? Ca devenim straini si goi?
A cui e vina ca tradam? Si a cui e vina ca acceptam calcatul in picioare...umilinta?
A cui e vina ca ne raman cuvintele incremenite pe buze? Ca sentimentele ne mor in inimi? Ca ne uitam indiferenti cum altii mor de foame?A cui e vina ca devenim materialisti si egoisti?

A cui e vina ca ne dezumanizam?

A cui e vina ca ne instrainam? Ca fugim din calea noastra?

A, nu stiti? Pai, sa cautam un vinovat...

Azi

 Azi va zic la toti ce simt.Pana acum n-am zis''asta e cea mai urata zi din viata mea''si nici nu credeam c-o voi face...Azi mi s-au ''spart'' toate mie in cap ,azi am ajuns sa privesc cu scarba si sila lucrurile care odata imi erau dragi. Azi vreau sa dorm,azi nu-mi place.Cu bateria la mp3 incarcata,plec spre scoala.Mama,ghici!PLOUA!! Ah,ce fain,nici umbrela n-am.Plec asa;din fata blocului pana in parcare sunt cativa metrii,deja eram fleasca.Nu-i nimic ,si mergi Merii,mergi.Inchideam uneori ochii,imi venea sa plang, nici nu stiam ce sa fac,s-o sun pe colegamea..dar suntem certate,sa-mi sun prietenul,dar.. nu am.
Tot ce auzeam era ''I promise you foreveeer'',simteam o combinatie de '':)" cu ":(".Ma gandeam doar ca ieri,ieri era asa frumos.Dar ce e frumos,nu dureaza mult.Daca ar fi sa-mi doresc ceva..mi-as dorii un hug,o cana cu ceai fierbinte si o copie xerox a zilei de ieri ♥

Another life

Un vis in taina,face cat o pagina scrisa.Un cuvant rostit din suflet face mult mai mult de atat.Un rand scris din amintiri ,peste ani va parea amuzant.O poza ,din trecut in albumul cel nou cu poze,poate fii trista.
Dar viitorul v-a schimba totul .
Niciodata nu il vei cunoaste;ramane tainic,scris pe o bucata de hartie,aruncata in cel mai indepartat taram.

better cue!

Toti cred ca pot controla totul,

dar nu controleaza nimic.

Mai bine traiesc gandindu-ma la un vis

 decat sa infrunt realitatea de a vedea totul distrus.

M-am saturat de fite si de oameni fara respect .Traiesc intr-o lume  inutila,fara o constiinta aparte.

Si sincer nu mai rezist sa mai stau inchisa in mica mea cusca,in mica mea lume imaginara...

Vreau sa devina totul realiteate ! 

Vreau sa vad zambete,rasete si o lume fericita.

...Lumea innebuneste,dispera,iar banii devin cel mai important lucru pentru ei.

Si acum vin intrebarile mele ...Cine ma va salva de acesti oameni?Dar cine ii va salva pe ei de nebunie ?Pot fi cu adevarat salvati? Dar eu...eu pot fi salvata ?

                         PS .Si atunci cand totul e scrum,oare mai are rost sa lupti?Iar speranta...ea de unde vine ?

                            

Love

                                            you kiss is the remedy to my  broken heart .

Si...a fost frumos cat a durat.

Mi-e dor de tine! Azi mi-am amintit de tine,nu dupa  multe zile de pauza,si totusi de ce inca ma doare amintirea ta? Prostii...n-am timp de asa ceva,n-am timp si nu-mi permit sa sufar dupa tine,esti deja pierdut.
Si totusi...mai ramane speranta,speranta ca si tu te gandesti la mine in acest moment.
Esti secret aici,ramai doar tu,un om simplu de care m-am atasat.
Oare voi reusii sa te uit?Nici daca as vrea nu as face-o.TU vei ramane pentru totdeauna in sufletul meu.


                                                                         PS:Nu am vrut sa scriu mai mult!

Lost nights

Vise,sperante,zambete si lacrimi;certuri si imbratisari.Ora de venit acasa,intarzieri,saruturi furate in scara blocului si iubiri de doua zile.
Parinti,profesori,prieteni si prietenii prietenilor.Iesiri in oras,nopti pierdute,despartiri si impacari.
Discutii aprinse,muzica,pachete de tigari goale si sticle numarate.Beti,nopti pierdute,soare bland si zile petrecute impreuna.
Chestii legale si ilegale,ras isteric si paranoia.Oameni noi,prieteni din copilarie,locuri noi...
Ore chiulite la capatul scarilor scolii,promisiuni si dezamagiri.Telefoane in miezul noptii si sms-uri fara raspuns.
Mare,valuri,soare si nopti instelate.Cuvinte frumoase,cuvinte care dor,jocuri si suparari.De ce ai vrea sa cresti? De ce sa mai schimbi ceva ?
                                 
                                                                                     EVERYTHING IS PERFECT ! 

Eu nu ascund,nu stiu,nu pot !

Sunt in perioada aceea in care nu am chef de nimeni si nimic,in care vreau sa stau singura cu iluziile mele si departe de ochii celorlalti.
Vreau sa mai treaca inca o zi,si inca una si tot asa...
Sunt genul de persoana care nu-i gaseste rostul acestei vieti.De ce traim pana la urma ?Ca sa ce ?
Sa fim mici si prosti sa mancam din tarana,sa crestem si sa fim adolescentii problema cu dragostea pana peste cap si sa suferim toti din cauza asta,sa mergem la scoala si astia sa faca experimente pe noi ca pe niste cobai,sa mai crestem putin si sa vedem ca nu mai avem din ce traii,sa vedem cum cei din jurul nostru ne parasesc sau mor,sa ajungem pana la urma sa murim si noi?Deci care e raspunsul?
Defapt,chiar nu vreau sa stiu exact.
M-am saturat deja de tote si e grav ca deabea am 15 ani.
E normal sa stau in fiecare moment cu dorinta de a trece ziua asta si urmatoarea..si urmatoarea si evident sa se termine odata vacanta pentru a vedea cum este la liceu. 
Si in concluzie : Astept sa mor,nu ?

beautiful and simple life ...

Unii dintre voi deja si-au largit narile la dispret doar citind titlul.Pentru ca simplu inseamna neaparat prost,inferior si lipsit de profunzime.

Stii,cand viata nu mai are ce sa-ti ofere,trebuie sa cumperi.

In viata asta putem face multe.Dar daca nu ni se ofera o sansa,nu putem face nimic.

Viata e simpla,depinde cine te tine de mana.Suntem singuri,suntem tristi...

Da,as alege'fericirea',insa nu eterna.Asta ar insemna sa uit sentimentul de melancolie si tristete,si nu vreau.

Le vreau pe toate-n viata.Mi-ar fi dor daca dispar...

"Zambetul celui care sufera e mai dureros decat lacrimile celui care plange."

                                                    "In viata pierdem ani,iar la moarte,cersim clipe."

"Nefericire vie"

Acasa de-a lungul timpului ne-am schimbat .
Nu prea a contat cum si cu cine am stat.
Am ajuns sa gandim diferit si ne-am saturat sa tot,sa tot scriem pe hartii.
Sunt multe cuvinte care ne fac sa cautam alte sensuri .
Pot spune de o fericire artificiala intr-o lume cuprinsa de boala.O lume goala-goala.
Incep sa gandesc altfel fata de tine.
Nu trebuie sa te sperii de nimeni.
Nu uita,cu totii suntem undeva pe harta,acel loc numit acasa.
Nimeni nu se mai roaga sa fii acolo,dar cand luminile se sting acasa si pe strada,cu totii am da ce e mai scump.




                                                 " Ganduri,scrieri de                                    moment,inspiratie,stiinta,sentimente,cunoastere,respect,virtute,mandrie,defecte,ambitie,altele,EU"
                                       


                            

Aberaţii

Sunt incoltita de vicii insuportabile care ma fac sa plec de pe acest pamant.
Si-n timp ce-mi pierd ultimile clipe aici,altii se gandesc cum e daca mi-ar mai face rau.
Acum ma simt panicata din cauza intuitiilor malefice puse in practica de asa zisii imbecili de prieteni,dar cu toate acestea nu stiu exact ce vreau.
Imi pun mintea cu ei,dar pic,ma razbun,dar nu stiu pe cine,ii refuz,dar nu stiu de ce.
Spun ca acesta-i un vis,dar nu cred.
Ma ciupesc,dar simt ca ma doare.
Tentatiile ma urmaresc,ma doboara,apoi ma ucid,dar fara mila.
Simt ca ma doare,ma zbat sa scap din ghiarele acesteia,in final niciun rezultat.
M-a ucis!Practiv am o noua viata,teoretic bine ca am scapat de viata veche.
Aici voi fi pasnica,linistita,daca o sa pot,putin si fericita.Aici oamenii nu vorbesc,aici fac ce vreau,daca nimeni nu ma vede,eu pot vedea pe toata lumea.Nu se supara nimeni,nimeni nu rade,nimeni nu plange...
Acum,lasa-ma frate sa-mi vad de viata !

Umbra amintirilor.

Nu pot sa cred cum este posibil,acum imi dau seama si constientizez ca visele devin realitate.Atunci cand sunt vise totul e defapt numai lapte si miere,insa atunci cand asa zisele vise sunt defapt cosmaruri,laptele e amar si mierea e sarata.
Insa tot nu inteleg cum de m-a gasit,aceasta intrebare imi macina sufletul,rupe din el bucata cu bucata si inghite din plin...
Alerg pana acasa,urc scarile cate 3 odata,deschid usa cu mare greutate,chinuindu-ma sa bag cheia in broasca,mainile-mi tremura,inchid repede usa dupa mine si izbucnesc intr-un plans amar.Lacrimile-mi curg siroaie si nu prind ideea 'De ce eu?'.
Gata,stiu,voi sta inchisa-n casa,nu voi mai iesi pentru o perioada,aici nu ma va cauta nimeni.
Imi sterg lacrimile si apoi ma intind usor pe pat,imi i-au pernuta-n brate si atipesc.
Dimineata,trezindu-ma fara niciun chef de viata.
M-am trezit doar pentru ca a sunat ceasul,nici nu stiu de ce si cand l-am pus.
Obosita si plictisita,doar cu gandul la pc,la cafea,la bani si nu mai stiu la ce dracu, c-am si uitat.
Aveam casa si un pat calduros unde sa-mi petrec noaptea;aveam sute de prieteni cu care stateam vara si priveam stelele pana dimineata;aveam vise in fiecare noapte cu luna plina;aveam sperante la infinit,aveam...
Acum nu mai am nimic.
Mi s-a luat din mine tot ce era mai frumos si bun,bucata cu bucata,cate una pe zi ce trecea.
Acum eu,si iar eu.
La inceput aveam atatea de luat,atatea de dat,tot eu am ales sa plang,sa spun ca soarta a fost nedreapta.
PS . Pentru ca  nu trec prin viata,ci viata trece prin mine.

Puteri scazute lipsite de emotii

Mi s-a strans stomacul intr-un ghemotoc. Lacrimi sarate imi uda obraji, urmarind o cale sigura de-a lungul lor, alunecand pe marginea barbiei, udandu-mi tricoul subtire ce-l port. Neindemanatic, la fel ca un copil mic, imi sterg lacrimile, dar ele se incapataneaza sa cada in continuare, asa ca le dau pace. Strang in pumnul drept o pana, o pana firava de culoare alba. Mi-au distrus aripile. Aripile mele ce nu au crescut inca suficient, nu suficient inca sa ma ridice. Mi le-au distrus.
Cam asa ma simt in momentul asta. De parca cineva mi-ar fi tras scaunul de sub fund sau cineva ar fi facut sa se surpe pamantul sub picioarele mele. Ma simt la pamant. O sa ma ridic, stiu asta, dar momentan sunt prea obosita sa incerc sa o fac. Nu prea sunt importante motivele din cauza carora ma simt astfel, oricum sunt prea multe, adunate toate la un loc. S-au strans de o bucata de vreme, si ultimul lucru care s-a intamplat a umplut paharul facandu-ma sa dau tot afara. In ultima saptamana m-am simtit destul de rau in fiecare zi, dar am incercat sa uit cat timp eram cu prietenii,dar atunci cand ma intorceam acasa iar ma simteam ca naiba. M-am gandit de multe ori ca sunt o persoana egoista, dar in ultime zile am realizat ca de fapt imi pasa foarte mult de anumite persoane din jurul meu, de ce fac, de ce spun, de ce li se intampla si de parerea lor as putea spune. De parerea majoritatii persoanelor ma doare in cot, dar anumite persoane care conteaza pentru mine pot sa ma schimbe.Am nevoie de o imbratisare, o imbratisare pe bune, o imbratisare de la o persoana draga mie, exclusand familia. Poate o sa primesc acea imbratisare saptamana viitoare. Sincer, sper din tot sufletul, cred ca imbratisarea aia m-ar pune de tot pe picioare. Azi am decis sa nu mai imi pese atat, chiar de persoanele dragi mie si sa ma opresc din a ma auto-acuza de fiecare data, gasindu-le astfel o scuza celor care au gresit. Intr-o cearta, ambii au gresit. Eu stiu a recunoaste atunci cand am gresit, dar unele persoane nu, isi cer doar scuze mai tarziu. Dar scuzele nu servesc la nimic, intamplarea se poate repeta foarte usor. Am decis, o sa privesc lucrurile cu calm si o sa incetez sa spun ca intotdeauna sunt doar eu aia rea.

I miss :(

Toata lumea spune 'sa nu plangi ca s-a terminat,bucura-te ca s-a intamplat'..
Nu-i asa de usor sa uiti totul !
Pot spune ca acum mergem fiecare pe drumul lui,ne vom intalnii in curand,cat mai curand.
Toamna anului 2003 primul inceput,vara anului 2011,primul sfarsit.
Acum,cand ne aducem aminte vrem sa plangem.Dar de ce? De ce doar acum la final? De ce nu am plans la fiecare final de an?
Au fost 8 ani de zile superbi ! Toti i-am iubit.Doare,fiindca suntem doar niste copii razgaiati care nu au cunoscut regretele pana acum.
Clasa a 8a.Nu am fost niciodata uniti,nici acum nu putem face exceptii..
Dar am incercat..Pe cat am putut.
E doar un simplu sfarsit al primului nostru inceput.Nu suntem singurii care au trecut prin asta..
Ieri eram colegi,acum suntem fosti colegi.e legea firii.E inevitabila.Dar doare..


''Daca vrei sa zbori,da-ti drumul,ca-ti vor creste aripi ! "






Am invatat ca orice despartire te va duce catre un alt drum. Important este sa vrei sa o iei de la capat. Fara regrete, fara remuscari.


                

Labirint

Da,lumea in care traim e un intreg labirint.Te caut,poate ne cautam unu pe altu la nesfarsit.Odata va venii vremea sa ne inalnim.Dar cand va fi asta ?
Soarele intra in nori,incepe sa ploua,eu te caut in continuu ... in zadar,voi traii intr-o viata visata ...
Dragostea nu poate fi ...
Exista doar o demnitate finala.
Intamplator oricine se poate indragostii si apoi a iubirii.In final gasesc doar un drum,o cale letala ...
M-arunc in bratele sortii,sa vad ce-mi ofera.
Romanticul vesnic cautandu-si a lui culoare.
Dar,tot timpul,dragostea,dispare in ale lui soapte.

Asta nu inseamna "cool"

E rece,si picaturi se preling pe sticla inghetata.Se dezgheata usor,prinde culoare,iar apoi intr-o secunda devine alb-cenusiu.
Se zbate intre tristete si fericire,intre vis si realitate,speranta si o singura moarte.Se opreste asupra fericirii timp de cateva clipe,zambind,inainte sa-si puna degetul pe fericire.
E rece,rece si trist.
Acum...
Totul e gol.Gol si rece.Si tacut.S-au dus zilele in care se zambea pentru soare.Acum e goala,goala si rece,invechita,la fel ca gandurile mele.S-au blocat,nu e nimic nou.
Atunci...
Muguri de ploaie se preling pe-o sticla aburita.
Firicele de praf danseaza in lumina slaba a apusului,asezandu-se pe mobila de lemn.

 


                                                                                                     Postare inspirata.

Deseneaza-mi !

Sa-mi desenezi fulgi de zapada.Azi!sau maine,cel tarziu.Mai mult nu o sa rezist.Poate asa reusesc sa ma mint.Sunt sigura ca o sa fie placut pana la un momentdat.Nu,nu o sa ma mai gandesc la dezamagire acum.O sa fiu optimista.O sa-mi lipesc fulgii de zapada pe peretii camerei si o sa simt racoare.Dupa o sa-mi desenezi si o soba sa nu-mi fie prea frig,un pat,si-o patura...Si daca tot o sa-mi fie frig,voi intra in cea de-a doua camera.Acolo o sa-mi desenezi un soare.Il voi lipi pe tavan si ma voi bronza.Si daca aici e prea cald o sa fii nevoit sa-mi dezenezi o mare unde ma voi racorii.Mmm.Si nisipul?Il desenam si pe el,si scoicile la fel,si niste terase dragute unde vom sta si o sa bem bere si o sa dansam.Acum ne vom bucura de o iarna in mijlocul verii si  de o vara in mijlocul iernii.

Acestea sunt în general, idei care încolţesc într-un pământ udat cu regrete şi speranţe.

Sunt o extraterestra.
As vrea o imbratisare stransa de la fiecare prieten al meu.
Pastrez toate dialogurile scrise.
Mi-as dorii sa fim prieteni pentru totdeauna.
Nu-mi place cand lucrurile merg prost.
Ma tem de dezamagire.
Imi pare rau de multe sanse pierdute.
Imi place sa-mi urmez propriile reguli.
Nu sunt prea speciala.
Desenez atunci cand ma simt dezamagita.
Niciodata nu voi renunta la visurile mele.
Rar pot ranii pe cineva drag fara sa sufar.
Sunt confuza in privinta unor sentimente.
Ar trebuii sa las la oparte iluziile ridicole.

Familie : mama,tata,un frate imbecil ...si eu.
Greseli majore : niciuna.
Hobby-uri : le-am neglijat prea mult.
Intimitate : doar eu si sufletul meu.
Lucruri interesante : ceea ce nu ar trebuii sa fac.
Machiaj : imi deschide portile fanteziilor.
Original : imaginatia.
Reguli : manipulante.
Teatru : interesant,dar nu pentru mine.
Tentatii : oriunde si oricand.
Tinuta preferata : converse,jeans,un tricou foarte funky.
Ziua preferata : ploaie si furtuna.
Ziua de nastere : mereu plina de zapada.

Eu am uitat sa vorbesc ...

Nu,nu vin cu o postare stralucita,chit ca nu am mai facut asta de mult,dar am simtit ca trebuie sa scriu...
"Eu am uitat sa vorbesc... A trecut mult timp si usa inca era inchisa.La capatul holului,aceasta era paralela cu mine,cu gandurile si ideile care pluteau pe hartie .
Recunosc ca nu as face nimic in legatura cu ele ... Uneori simt sa o i-au de la capat,dar am scris atatea...O sa-mi uit ideile;Stiu ce ma asteapta,asa ca de data asta vreau sa pun punct."

never :(

''Vreau sa fii cu mine
Vreau sa fii langa mine
Promit ca acum o sa fie mai bine
Nu fi paranoie nu-ti sta in fire
Nu vreau sa aud ca nu mai crezi in iubire
O sa fac ce pot sa te aduc inapoi
Inapoi la mine sa fim iar impreuna''










MAINE 


-Sunt lucruri care se intampla pentru ca trebuie sa se intample si sunt lucruri care se intampla pentru ca vreau eu sa se intample.
-Ce vrea sa insemne asta?
-ca m-am pierdut,ca ne-am pierdut.
- Ca m-ai pierdut?
- Nu,nu te-am pierdut. Cum sa te pierd cand esti atat de prezent in mine,in viata mea,in realitatea mea. Mai prezent decat sunt eu in viata mea. Nu vezi?
- Ce sa vad?
- nu conteaza las-o balta..e mai bine ca nu vezi. Desi...
-Desi...?
- Desi o sa ma urasti candva pentru ca nu te-am facut sa vezi.
- Sa te urasc? Nu as putea sa te urasc niciodata.
- Oare? Poate ai drepate dar o sa iti doresti candva sa poti sa ma urasti.
- Nu te inteleg.
-Nici nu trebuie. Hai mai bine sa ne uitam la case. Uite cat mister ascunde casa asta. Oare cum sunt oamenii care o locuiesc?
- Cum sa fie?
- Tristi,veseli,inteligenti?













                                                                                                                 

“Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.”

“Sunt realista cu ochii larg deschisi spre vise”
Vise,aspiratii,scopuri,dorinte,planuri...Nasol e ca pentru unii oameni sunt unicele scopuri in viata,dar asta nu conteaza.

Vise ''personalizate'',fara banalitati.
Vise speciale din realitate.
Despre acele vise banale care te fac sa te ridici din pat cand nu vrei sau nu poti...
Cu toate astea ,visam, indiferent de cantitatea de realism din creer si suflet.

Acum sunt singura,sunt doar eu !
O zi,un lant,o viata :
Somn,lumina,cafea,aer,tigara,urme de nisip uscat,esente tulbure,carti putrede,din nou pasi pictati pe un alb murdar.O secunda de liniste ca mai apoi zgomot,zgomot,puternic zgomot.Un zambet fortat in semn de buna dispozitie.Intrebari si raspunsuri fara interes.O privire spre prietenii de odinioara,un rand de boabe amare de cafea,o tigara cu cel mai mare calmant.Aceleasi lucruri in fiecare zi.Si parca as asista la o repetata premiera de teatru.

idei risipite

Parca puterea mea era dince in ce mai scazuta cand imbratisam fumul pe perna...parca sunetele ce le auzeam cu greu ,faceau parte dintr-un ecou, sau poate e acea muzica ce incearca sa ma linisteasca...pentru mine muzica e cel mai bun medicament pe care-l pot inghiti cu usurinta cand sunt bolnava de suferinta,iar tutunul e antidotul lacrimilor.Mai trag un fum sa eliberez gandurile murdare din mintea mea...Am ramas singura intre zambete si poze...am lasat volumul sa se sparga in capul meu,am lasat cutremurul sa-mi distruga frica,am lasat iubirea sa-mi prezinte suferinta.
Nu ma voi intoarce la cei care mi-au intors spatele la greu ,nu mai renunt la mine pentru altcineva,nu mai las nimic sa ma distruga,prefer sa ma sting singura,sa fiu o tigara neatinsa...
Acum sunt mai simpla ca intotdeauna...insa imi e atat de dor de complexitatea mea,incerc sa dezleg misterul dragostei al cerului si al pamantului,incerc sa inteleg de ce aceste fiinte omenesti sunt numite: "oameni"...
Acum sunt mult prea confuza...de jur imprejurul meu sunt numai imagini aberante .. pustoaice transformate in tarfe si baieti care-si bat joc de sentimentele lor..copii maltratati,golani sparti pe strazi intunecate...panarame bete prin cluburi,prieteni ce-si arunca prietenii la gunoi ori pentru o pereche de craci ori din invidie...parinti alcoolici,sau someri...totul se duce de rapa,incerc sa caut o rezolvare si cotroboi in fiecare margine a norilor de unde totul se vede,dar de ce ma zbat atata ? pentru ca n-are niciun sens lupta asta...intotdeauna se va gasi cineva sa-mi strice mie rezolvarea...deschide ochii si uita-te in jurul tau,tie iti place ce vezi ?! Mie nu..noroc ca s-a creat muzica pentru a ma consola.

Cand ?

La inceput ?
Multa galagie si tipete.
              Si cand te vezi din ce in ce mai mare,te umplii de tacere.
Cand totul este mare si tu te straduiesti sa ajungi sus,te opreste cineva,dar cine e ?
Totul se leaga de sfarsitul etern.
Parca e mai bine multa galagie decat tacere...
Parca e mai bine sus decat jos...
Parca e mai bine cand nu esti inchis intr-o cutie de lemn,si apoi putreda...
Parca e mai bine acum decat mai tarziu...
Si totusi ce te face sa crezi asta ?
Nimeni nu ne-a spus ca acolo e groaznic.
Sau poate e mai bine cand stai singur pentru totdeauna...
Sau poate acolo ma simt mai bine...
Poate ca acolo e locul meu,ca oricum nu am ce face aici...
              La sfarsit ?
              Un cimitir si multa ceata.
  






                                          - Ii multumesc Alexandrei pentru ca mi-a dat ideea asta.Ii
                                    multumesc melodiei.Ii multumesc celui care i-a facut poza lui
                                                                                                                  Alexandra.

"About me" ?

Si ma gandeam sa-mi fac si o chestie gen "about me" pe aici,e cam aiurea,stiu,hai sa iti explic,ok ?
Si iti pot explica ca si tu esti mai tampit/a ca un prost/proasta,sa nu te jignesc..
Si eu ? 
Eu sunt o simpla chestie,o mica copila ingenioasa maxima!
Acum ? Acum sunt o tampenie timida,un fel de extraterestru efervescent,minuscul,nu te holba ! 
As avea si o anumita varsta dar cresc extrem de repede.
Pot sa am cati ani vrei tu ,ca nu se supara nimeni.
Acum e chestia unde locuiesc? Pai stau pe un ENTEROMAGITRIC,e o tampenie si asta?
Bine,ma bucur,macar pe mine nu ma crede nimeni  o descreerata..Si acum care-s asa zisii prieteni ?Eu sunt prietena cu toate chestiile minuscule,dupa cum si daca stii,ador alea mici..
Si ce-mi place sa fac? -
CHESTII

Spre imposibil,tu cine esti ?

Gandurile ma sugruma
Ma tulbura un vis
Infing aschii din paradis
Teama-mi isteata
Si ratacit mi-e zborul
In taina plange drama si noi mergem plutind.






Un copil imperfect modelat dupa interesele lumii...
Mi-am educat ochii si sufletul pana m-am inundat cu iubire,emotii,temeri,vicii,amintiri,tentatii si amanunte...
Vreau sa schimb totul,dar in acelasi timp,totul vreau sa ramana la fel.
Iubesc si resping...
Miata mea ? 
O poveste cu sute de finaluri
Ce fac de obicei ?I-au decizii fara anestezie...
Ce ma preocupa cel mai mult ? Detaliile...
Ce stiu sa fac cel mai bine ? Sa urmez ceea ce simt.Ce-mi doresc cel mai mult ? Sa iubesc liber...

Si cu totul eu sunt.

Daca uneori m-ai intrebat ce mi-as dori cel mai mult sa fiu,ti-as raspunde ca nu mi-as dori sa fiu decat ceea ce sunt.
Adica om...Mai precis femeie.
Si atunci vei intreba de ce ?
Simplu...toate comorile ascunse si nevazute ale acestui univers nu le gasesti decat intr-un suflet de femeie.
Asa-i ca te surprinde ceea ce auzi ?
Atata tristete,atata zgomot inutil!
Practic...toti cauta acelasi lucru...
Dezamagit ? Se poate.
Caci in fata ta nu-i decat o femeie.
Pleci mai departe si iarasi iti aduci aminte acele sunete,asurzitoare,care parca nu te-ar lasa sa pleci undeva.
Si stai,si asculta acest sunet.
Si totul devine dintr-o data monoton.
Te uiti in jur si nu mai recunosti nimic,ce s-a intamplat ?
Totul urma ?
Am cautat echilibrul intre trecut si viitor,intre gesturi,vise si emotii...
Am cautat echilibrul intre inima si minte,intre vise si sperante,incercand sa traiesc!
Spune-mi , tu ce vezi ?
Un chip,un zambet sau un suflet ?
Priveste-mi sufletul,acolo vei gasi radacinile existentei mele,de acolo ma nasc.
Nu am eleganta si nici culorile curcubeului.
Sunt in cautarea emotiilor ce stralucesc in intunericul lumii ce ma inconjoara.
Nu am frumusete,nu am niciun farmec sau magie,dar am iubire,lumina,pasiune pe care vreau sa o daruiesc!
Nu uita ca in timp,pielea face riduri,parul devine alb,zilele se transforma-n ani,dar ceea ce este importat nu se va schimba !
Doar sufletul e cel care-ti da puterea.
Cat timp esti in viata,simte ca traiesti!
Daca-ti lipseste ceea ce faceai odata,mai fa inca odata.

Vise iubire emotii

Totul este fals,totul se destrama..
Picatura cu picatura,litera cu litera.
Cum am indraznit sa-mi doresc sa-mi sarut fericirea,stiind ca e imposibil de ajuns la buzele ei ?
Dar cum sa respir fara ea,cum sa respir fara visul ei ?
Mi-am dat seama acum ceva timp ca e destul un cuvant pentru a darama un suflet.
Hai sa subestimam tacerea!
Ea poate face mai mult rau decat un cuvant si as da orice pentru un cuvant.
Goliciunea ma acopera odata cu nemurirea trupului,iar iluziile si dorintele imposibil de realizat ma arunca inapoi in lumea ireala.
Emotiile imi lasa fiinta sa se zbata pe marginea prapastiei.
Stelele m-au mintit,la fel si aripile iubirii in zborul lor prea sus.
E timpul sa-mi dau aripile pline de noroi jos si sa plec fara a mai privi inapoi vreodata.

Arta e o joaca ?

AGAIN ! 
Toti ne imaginam o poza artistica dupa propriile idei.
Intradevar poti sa comentezi cat vrei ca eu tot pe ale mele mi le pastrez.
Poti sa spui ca sunt o plagiatoare,degeaba,si nici macar nu ma cunosti.
Si alte chestii tampite .
Acum ce e cu titlul ?
Ok,intradevar arta este o mica joaca,desigur trebuie sa ai si o imaginatie destul de bogata si pura, pentru a creea ceva extraordinar.
Sau eventual sa nu fii poluat de chestiile imense ale lumii.
Imaginatie paranormala ?
Da,asta si caut.
Chiar daca paranormalitatea este pentru unele persoane ceva aiurea,nedescoperita ! 
Apa  poate fi cea mai simpla arta.
De ce ?
Oamenii simplii fara imaginatie o pot vedea ca pe ceva destul de normal si nu-si pot da seama ca pentru o anumita persoana este arta pura.
"Picaturile de apa stoarse ca printr-un zid."
Aceste cuvinte pot fi pentru o anumita persoana,cum spuneam..fara imaginatia corespunzatoare, doar un lucru paranormal.
Intrebarea idioata este De ce ? 
Si raspunsul sigur nu-i atat de adevarat,dar spun pentru ca apa nu picura!
Acum,sunt sigura ca nu te-ai prins din acele cuvinte,sau ca nu te gasesti printre lume.
O lume spulberata de arta totala,arta imaginara,o lume fara vise,o lume uitata de clipe colorate.
Toti stim ca Viata nu e mereu roz
Arta se poate gasii in mult prea multe lucruri.
Si cum spuneam,doar daca ai imaginatie poti reusi si descoperii ce-ti doresti.









Imaginatie normala ?
Nu exista .
Pentru mine doar  cea "anormala",si eventual paranormala.
Cum spuneam..
In continuare ?
Doar o mica serie de poze artistice facute de mine.
Ok,deci nu le numesc paranormale,ci doar artistice.
PS. Am avut un album pe facebook cu poze artistice numit "art.nature/home",dar cand spun ca "am avut",nu mai cauta sa-mi copii modelele de poze,ok?
Ca oricum,nu-l mai am.
Inca exista acelasi album pe hi5.com.
Dar stii ca aflu imediat ca mi-ai copiat poza.
Nu te crede original/a ca nu-ti iese,si-ti bag si ****,sa te saturi peste masura de asta !

Viatăăăă

Analizeaza-ma ! 
Descopera-ma ! 
Striga-ma ! 
Tipa dupa mine pana ma voi intoarce.
Alinta-ma ! 
Atinge-ma ! 
Profita,ca oricum totul se duce de rapa.
Incearca-ma ! 
Ai terminat ?
Nu .
Ok,prefa-te ca pleci!
Lasa-ma , acum.
Uita-ma ! 
Du-te la alta .
Nu uita..
Scuipa-ma ! 
Bate-ti joc .
Nu ma cunosti ? 
Nu,am plecat.
Ok,dar sa nu te uiti in urma,ca e naspa lumea dincolo de aparente !

Si.. Stii ce vreau ?

Vreau sa-ti aduci aminte,
De copilarie.
Cum ne imparteam amandoi o jucatie.
O jucarie plina de iubire,
O jucarie traita pana in panzele albe ale destinului,
O jucarie pierduta de ani,
O jucarie parasita de ambitie.
Sau mai stii cand ne alegeam culori ?
Roz era cea mai tare din toate.
Si stii cand lipseam de la masa pentru inca o tura de joaca?
Da,stiu, sa uiti e greu!
Si totusi ne amintim pe parcurs..
Stii ce vreau sa-mi explici ?
Ceea ce nu inteleg.
Nu esti geniu?
Poti sa pleci!

"Si..acum ce s-a schimbat?
Acum ce ne lipseste sa fim la fel de plini,de viata?
Sa fim noi,
Sa ne jucam pana dimineata,
Oare,cine ne-a uitat?
Sau,noi ?
Noi pe cine am lasat ?
Pur si simplu,ce s-a intamplat ?
De ce nu mai poate fi ca la inceput ?
Sa uitam de griji,sa ne jucam fara jigniri si sa punem in principii ca mereu vom fi copii."
Raspunsul ?
Ps.: Pana la urma totul se duce de rapa!

VALENTINE'S DAY

Pe dracu' !

Din postarea asta poate intelegi ca pentru mine" Ziua indragostitilor" nu este decat o zi obisnuita sau poate dinpotriva o zi mai nasoala decat zilele in care dau trei teste la scoala.

Deci cum spuneam ca nu mi se pare asa"geniala".

De ce?

Pentru ca nu ma incalzeste cu nimic.

Am sau nu un prieten care sa-mi dea flori sau cadouri,sau admiratori?

Oricearfi,nu-mi pasa.

Uite ca nu-mi plac florile sau cadourile,cum ar fi un urs(ca asta primeam de obicei)care nu ma pasioneaza cu nimic.

Deci sa nu crezi ca urasc ziua asta doar pentru ca nu am un prieten/iubit.

Pff,chiar nu intelegi ca-mi urasc fiecare secunda din viata ?!

Si cei care-mi sunt aproape stiu de ce nu vreau sa am din nou un prieten/iubit.

Eventual daca nu stii,intreaba-ma ! 

Fi sigur/a ca iti raspund .

Si acum,chiar daca mi-ai oferii ceva,pentru ce ai face-o ?

Pentru mine ?

Hai,fi serios bro..

M-as bucura?

Pentru ce ?

Pentru o chestie care dureaza doua zile ?

Sau pentru un maimutoi cu ochi care-l arunc in sacul cu jucarii uitand de el ?

Nu! 

Pastreaza pentru tine totul,oricum esti nesatul ! 

Nu vreau absolut nimic .

Nici macar niste cuvinte care le poti spune la "vrajeala" doar pentru a te crede eu sau pentru a ma face mai fericita .

Stai in banca ta coaie!

Tu chiar nu intelegi sa termini ?

Sa taci ?

Sa pleci ?

Sa te duci ?

Sa zbori ?

Sa ma uiti ?

Sa te tot duci ?

Ce mai astepti ?

Ps . Intelege-ma ! 

D.z.p.

Foloseste-ma...oricum n-a mai ramas nimic din mine. Ia-mi sufletul naiv ca sa-ti stergi praful de pe inima.
Dezbraca-ma de principii si valori, doar ca sa te uiti la mine goala, sa razi si apoi sa inchizi usa in urma ta.
Fii egoist pana la capat! Nu provoca suferinta doar pe jumatate, doar stii cat urasc lucrurile mediocre. 
Calca-mi demnitatea in picioare, umileste-ma pana la sange si apoi saruta-ma de noapte buna - va fi pentru ultima data.
Lasa-ma sa ma lovesc singura, pana cand o sa ma uit in oglinda si n-o sa mai stiu cine sunt. Stai, parca am facut asta deja...
Protejeaza-ma de la distanta, virtual sau pana cand ti se face somn - nevoia de tine este o simpla iluzie. M-ai imbracat in superficialitatea ta, iar eu nici macar n-am observat.Cand oare am ajuns asa? Care a fost exact momentul in care am pierdut linia si am ajuns doar un obstacol in calea celor care pasesc pe drum? O piatra paradoxala - atat de grea, dar goala in interior.
Spune-mi, in ce se masoara maturitatea? 
Care este pragul dintre dependenta si obsesie?

Minte-ma. Spune-mi ce vreau sa aud doar ca sa vin iar sa-ti cersesc povestile inapoi.
Nu ai nevoie de curaj, esti indeajuns de ipocrit..
Pastreaza adevarul undeva la mijloc, n-o sa stii niciodata cand ai sa ai nevoie de el. Ascunde-te in tine. Iti place viata pe care o traiesti, stiu.

Fa-ti un zid din scuze si victimizari, la granita dintre cele doua lumi in care ti-ai impartit existenta - buna si rea. 
Sa nu-ti pese. Demonii tai vor avea grija sa-mi arate calea cea buna si sa-mi violeze ingerii. Macar ei sa simta placere.. 
Scuipa-ma prin cuvinte...oricum sunt supraevaluate. Priveste-ma fara sa-mi spui la ce te gandesti, fa-ma sa cred ca am o sansa si apoi spanzura-mi sperantele deasupra patului. Poate data viitoare chiar am sa invat ceva...
Foloseste-ma. Alege-ma. Lasa-ma sa te insel. Vreau sa-ti spun cum eu inca am incredere in tine pana cand invat sa urasc si pe altii, nu doar pe mine. Asa nu exist. 
Esti un bun subiect pentru textele mele dramatice. O schita...doar atat. Nu vrei sa fii un roman? Si sa-mi sangereze degetele scriind la tine?Ar fi prea mult sa te pastrez. Nu ne cunoastem asa de bine...poate cand stelele vor fi aliniate.
Imi pare rau ca nu ti-am satisfacut poftele. Poate asa as fi avut sansa sa-mi pierd definitiv sensul..Te provoc sa ma distrugi, ca apoi sa ma visezi in culori de mov.
 Citeste-ma printre aluzii si ironii. Sunt persoana dincolo de lumea din spatele aparentelor...iar tu, esti una dintre cele mai interesante persoane pe care le-am cunoscut vreodata.


Te sun un pic mai incolo, ok?
|10-21.1.2011|

Fara cuvinte .

Dar eu nu stiu cum sa ma mai exprim, prin ce cuvinte sa spun ce gandesc, ce simt.Nu reusesc sa mai aseman sentimentele cu natura, cu obiecte, cu lumea in care traiesc.Nu stiu cum sa spun ca exista distanta, nu stiu sa demonstrez ca asta nu conteaza, nu stiu cum, nu pot, nu am prin ce sau prin cine.Nu inteleg cu ce ma ajuta daca tac, nu inteleg unde ma va duce acest orgoliu, aceasta incapatanare greu de stapanit.Vad cum imi pierd prietenii, cum las in urma ceea ce faceam cu zambetul pe buze si refuz sa fac aceleasi lucruri si nu inteleg de ce, nu inteleg ce ma impiedica.Vreau doar sa tac, sa ascult linistea, sa nu ma intrebe nimeni absolut nimic, sa aud si sa vad doar ceea ce vreau, sa nu-mi intrerupa nimeni gandurile.
Si visez ca se poate.


Voi, intelege-ti-ma!